Cum ar fi dacă ai putea descărca zilnic un fișier în care ți-ai regăsi toate gândurile? Ce ai gândi despre gândurile tale? Iar dacă ai ști cât de mult îți afectează calitatea vieții unele dintre ele, le-ai schimba cu altele mai constructive?
Cu toții petrecem mult timp “în cap”, unde se desfășoară conversația gândurilor noastre, de care uneori suntem conștienți, însă de cele mai multe ori nu suntem conștienți.
O nouă cercetare asupra creierului uman realizată de o universitate din Canada, care a dezvoltat o metodă prin care se detectează când un gând se termină și începe altul, a arătat că numărul mediu zilnic de gânduri pe care le are un adult este de circa 6000. O mulțime de gânduri, dar câte dintre ele ne servesc cu adevărat și câte ne “trag în jos”? 😊
Gândurile conțin idei, imagini, sentimente, convingeri (ce credem despre noi înșine, despre ceilalți oameni și despre lume), amintiri din trecut, predicții pe care le facem despre viitor, tot ce ne imaginăm etc.
Gândurile noastre au puterea de a influența ceea ce simțim, ceea ce spunem și ceea ce facem. Emoțiile, trăirile afective, gândurile și comportamentele noastre se află într-o influență reciprocă permanentă.
Carol Dweck, renumită pentru cercetările despre mentalitatea flexibilă și mentalitatea rigidă, spune că “O simplă părere despre tine însuți îți poate influența o mare parte din viață.”
Însă, de regulă, noi nu conștientizăm legătura dintre gânduri, sentimente și comportamente. Ne identificăm cu gândurile și convingerile noastre și le investim cu valoare de adevăr incontestabil, fără să ne punem problema să le cercetăm în privința validității, utilității și a beneficiilor pe care ni le aduc în viață.
Dacă le-am cerceta, s-ar putea să descoperim că tocmai “adevărurile noastre” ne duc în mod repetat către o stare de suferință emoțională, limitări frustrante și ne sabotează în relațiile cu ceilalți, în împlinirea adecvată a unor nevoi profunde și aspirații.
Doar pentru că gândim ceva, nu înseamnă că e și adevărat. Dacă avem gândul că “nu sunt un bun prieten”, asta nu înseamnă că este un fapt.
Gândurile nu sunt adevăruri absolute – multe dintre gândurile noastre pot fi iraționale, nerealiste, iluzorii și multe dintre raționamentele noastre pot fi greșite.
Este important cum interpretăm faptele reale, pentru că semnificația pe care o dăm unei situații generează o anumită calitate a trăirilor. Faptele sunt fapte (de exemplu, am fost respins la un interviu pentru un post pe care mi-l doream foarte mult; partenerul nu a făcut ceea ce l-am rugat) dar interpretarea pe care le-o dăm (nu sunt în stare de nimic; partenerului meu nu-i pasă de mine) nu corespunde neapărat realității.
Iar atunci când rămânem prizonierii unor stări neproductive și a unor gânduri iraționale neconstructive, pe care le tot repetăm, și cu care ne alimentăm emoțiile negative, contribuim de fapt la suferința noastră. Astfel de gânduri nu stau “pe gratis” în capul nostru – pot să ducă la suferință emoțională inutilă, comportamente neadecvate pentru împlinirea unor nevoi profunde / aspirații, scăderea nivelului de energie și afectarea sănătății.
Este firesc să avem emoții negative, mai ales când ne confruntăm cu dificultăți în viață și când lucrurile nu se întâmplă așa cum am vrea. Însă de ce să le perpetuăm și să le lăsăm să ne copleșească, prin modul în care gândim, în loc să “lucrăm” la gândurile cu care ne alimentăm emoțiile?
Avem control asupra emoțiilor și comportamentelor când abordăm orice situație în mod rațional, realist, alegând conștient gândurile care sunt mai constructive în acel moment.
Chiar dacă apariția gândurilor (și a emoțiilor) nu este în controlul nostru, ține de mecanisme biopsihosociale, putem exercita un control ridicat pe ceea ce facem cu ele după ce au apărut. Gândurile devin constructive în funcție de ce facem noi cu ele.
„Nimeni nu îşi poate alege în mod direct circumstanţele, dar îşi poate alege gândurile și, astfel, indirect, dar sigur, își poate modela circumstanţele.” James Allen
Putem să ne îmbunătățim viața atunci când în loc să ne identificăm cu gândurile, devenim observatori ai lor, identificăm tiparele obișnuite de gândire care nu ne sunt benefice și le schimbăm.
De aceea, vă încurajez să preluați controlul asupra gândurilor voastre ca să le puteți ghida.
Cum preluați controlul asupra gândurilor care stau în spatele unor emoții negative care vă tulbură sau a comportamentelor inadecvate cu care vă confruntați:
Întrebările și autoobservarea sunt modalitățile care vă permit să conștientizați gândurile.
Este important să formulați întrebările cât mai clar, să notați răspunsurile și să reflectați asupra lor. Scrisul vă ajută să vedeți tipare pe care nu le-ați observa în mod obișnuit și să obțineți o mai bună înțelegere a modului în care gândurile voastre (și nu situațiile în care vă aflați) vă provoacă reacțiile emoționale.
De exemplu, vă puteți întreba:
În ce situații mă simt frustrat și nemulțumit? Ce situații mă înfurie și mă fac să-mi pierd cumpătul? În ce situații simt frică? În legătură cu ce lucruri mă simt vinovat? În ce situații nu mă simt în largul meu?
Ce gândesc în acele situații / despre acele lucruri / despre acele persoane? Ce gânduri stau în spatele fricilor mele / stărilor de furie / sentimentelor de frustrare, nemulțumire etc?
Observați cu atenție, o perioadă de timp, acele gânduri și trăirile pe care le aveți, fără să vă judecați. Doar observați!
Cercetați aceste gânduri: cât de realiste sunt – ce dovezi susțin că sunt corecte și ce dovezi le contrazic, ce s-a întâmplat în trecut când ați gândit la fel; cum vă fac să vă simtiți gândurile acelea; în ce scop vă servesc; dacă vă susțin să deveniți persoana care vreți să fiți; ce aveți de câștigat și ce aveți de pierdut dacă continuați să le credeți.
Întrebați-vă dacă nu cumva puteți să le schimbați cu altele mai realiste și constructive ca să deveniți mai încrezători și mai motivați să depășiți situațiile în care vă aflați.
Vă recomand să nu le înlocuiți cu unele excesiv de pozitive. Dacă noile gânduri nu sunt realiste, ele nu vă sunt de ajutor.
De exemplu: în loc de „Știu că nu voi reuși”, puteți să vă gândiți că „Nu știu dacă voi reuși dar voi face tot posibilul.”
Puteți face o serie de modificări lingvistice: de exemplu înlocuiți „De ce nu reușesc să … ?” cu „Ce soluții am să …?”. Înlocuiți „de ce-urile” cu „ce, cum, când, unde, cu cine”.
Nu e suficient să ne convingem de neadevarul unor gânduri. E nevoie de timp, răbdare și exercițiu pentru a le înlocui cu gânduri realiste și constructive (unele gânduri nebenefice s-ar putea să fi prins rădăcini 😊) și pentru că noul mod de a gândi să devină din ce în ce mai puternic.
Însă, cu practică, devenim din ce în ce mai abili să ne alegem gândurile pe care să ne concentrăm atenția și pe cele pe care să le lăsăm să plece așa cum au venit fără să ne împingă la acțiune.
În viață, multe lucruri nu sunt în controlul nostru, însă modul în care gândim este 100% în controlul nostru!
Printr-o atitudine și o gândire rațională, flexibilă, prin lărgirea perspectivelor din care privim lucrurile, putem contribui semnificativ la obținerea unor răspunsuri emoționale sănătoase, comportamente constructive și implicit la calitatea vieții noastre.
Mai jos regăsiți câteva tipare de gândire irațională care apar frecvent – pe măsură ce le citiți este posibil să observați unele pe care le aveți și voi.
Credem că lucrurile trebuie să fie ori să se întâmple într-un anumit fel, doar pentru că noi ne dorim în felul acela și nu putem concepe că ele pot arăta altfel în realitate.
Duce deseori la solicitări și așteptări nerezonabile de la noi și de la ceilalți.
Exemple: Trebuie să mă placă toată lumea; Trebuie să obțin o majorare de salariu; Copiii mei trebuie să mă respecte. Colegii trebuie să adopte punctul meu de vedere. Partenerul meu trebuie să mă iubească.
Cum gândim mai realist și rațional: “Mi-ar plăcea să … / fac tot ce depinde de mine, dar dacă nu se va întâmpla pot să accept asta.”
Atenție la câți de “trebuie să” vă spuneți …și la cât de realiști sunt!
Privim situațiile neplăcute pe care le experimentăm, ca fiind cele mai rele lucruri din lume, adevărate catastrofe. Tratăm eșecurile și evenimentele minore ca fiind mult mai negative decât sunt în realitate. Construim cele mai dramatice scenarii.
Exemple: Este îngrozitor, doctorul meu mi-a spus să nu mai amân operația. Nu cred că scap cu viață;
Este groaznic ce mi s-a întâmplat, șeful meu mi-a spus că nu sunt pregătit pentru postul pe care mi-l doresc. Cred că urmează să mă dea afară.
Cum gândim mai realist și rațional: Într-adevăr, e rău ce mi-a spus / sunt dezamăgit, dar asta nu e o catastrofă. Pot să fac față, alții trec prin situații și mai grele.
Ne considerăm mai puțin valoroși ca persoană și formulăm niște concluzii / reguli pe baza unor evenimente / contexte izolate; extrapolăm o stare din trecut sau din prezent la întreaga viață și gândim în termeni de „totdeauna”, „niciodată”, “toată lumea”, “nimeni”.
Facem judecăți despre noi înșine sau despre alții ca persoană, în loc să evaluăm doar comportamentul care a dus la o anumită situație.
Exemple: Dacă am picat acest interviu înseamnă că sunt un ratat.
Am făcut o greșeală azi la job, înseamnă că sunt prost și incapabil.
X este un mitocan pentru că vorbește la telefon prea tare și mă deranjează.
Cum gândim mai realist și rațional: Deși am picat interviul, nu înseamnă că sunt o persoană mai puțin valoroasă, ci că nu m-am pregătit suficient. Pot să mă pregătesc mai bine pentru următoarele interviuri.
Am făcut ceva greșit dar asta nu înseamnă că sunt o persoană mai puțin valoroasă, ci doar că am nevoie să mă documentez mai mult pe viitor.
X se comportă ca și cum ar fi singur în încăpere. O să-i spun că nu mă pot concentra când vorbește tare și o să-l rog să găsească o soluție ca să nu mă mai deranjeze.
Evaluăm unele situații ca fiind de nesuportat în viața noastră, amplificând neplăcerea produsă de ele la cote maxime. Gândim în termeni de “nu mai suport”. Faptul că noi nu suntem dispuși să tolerăm un eveniment și să facem tot ce ține de noi pentru a-l schimba, nu înseamnă că este imposibil de trăit cu el.
Exemple: Nu mai suport deloc situația X.
Cum gândim mai realist și rațional: Nu mai sunt dispus să suport această situație însă pot să o mai tolerez până fac tot ce ține de mine pentru a o schimba.
Ceea ce le face imposibil de trăit, s-ar putea să fie și că ne imaginăm că este normal să trăim numai emoții pozitive tot timpul.
Este important să ne gândim la ce este în controlul nostru / ce și cât putem noi schimba și ce soluții viabile și constructive avem.
Implică gândirea în extreme, plasarea situaţiilor de viaţă şi a oamenilor în categorii diametral opuse: „bun-rău”, „frumos-urât”, „succes-eşec”, “îmi place – nu-mi place”.
Este ca și cum, gândurile ca și realitatea s-ar putea încadra doar în două categorii. Există însă mereu o cale de mijloc, există nuanțe, detalii, opțiuni încă neexplorate.
Puține sunt problemele care au un sigur răspuns sau o soluție únică.
Exemple: Dacă nu fac totul perfect sunt un incapabil / ratat.
Cum gândim mai realist și rațional: Fac totul cât pot de bine acum. Dacă fac greșeli, învăț din ele și îmbunătățesc din mers.
Nu înseamnă că o greșeală poate anula restul lucrurilor pe care le-am facut bine.
Credem în mod arbitrar că cineva va reacționa într-un anumit fel, sau că gândește într-un anumit mod despre noi, că ne este ostil sau că are intenții rele. Judecăm și interpretăm expresiile corporale și faciale ale celorlalți după semne care nu au nicio legătură cu realitatea.
Faptul că ne grăbim să tragem concluzii în general negative despre alte persoane, fără să avem suficiente informații, poate duce la certuri și alte probleme în relații.
De exemplu, dacă cineva râde, putem concluziona în mod eronat că sigur râde de noi; dacă cineva face o grimasă, credem că nu ne place pe noi.
Facem predicții despre cum se vor desfășura evenimentele în viitor (în ciuda faptului că nu avem suficiente informații relevante pe care ne-am putea baza), adesea pentru a evita să încercăm ceva care ni se pare dificil, considerând încă de la început că sunt sortite eșecului.
Putem astfel să luăm decizii rapid, dar asta înseamnă și că aceste decizii pot fi de cele mai multe ori greșite.
De exemplu, dacă n-am întâlnit încă un partener potrivit, ne gândim că sigur nici în viitor nu vom întâlni (deși nu avem de unde sa știm acest lucru) și decidem că nu ne mai interesează.
Luăm totul personal / ne învinovățim în totalitate sau dăm vina pe alții pentru o situație care, în realitate, a implicat mulți factori care nu erau în controlul nostru sau al lor.
Exemple: un părinte care crede că el este de vină pentru că fiul său a obținut o notă mică la examenul de capacitate; o persoană care crede că este vina ei dacă cineva nu se simte bine la o petrecere.
Nu ne asumăm responsabilitatea pentru alegerile noastre, pentru felul în care ne simțim, pentru viața noastră și căutăm vinovați în exterior (“Din cauza ta am renunțat la …”, “Din cauza ta mă simt așa”)
Îi învinuim pe alții pentru situații care au origini în alegerile noastre (am contribuit la consecințe).
Sunt aici pentru tine!
Te susțin să înveți modalități practice prin care să-ți crești autocontrolul pe conversația gândurilor tale, cum să fii cel/cea care își ghidează gândirea și alege gândurile care sunt constructive, în beneficiul său.
Te susțin cu modalități practice prin care să observi și să te autoobservi cu atenție, în mod realist, din starea de prezență, astfel încât să descoperi tiparele obișnuite de gândire, emoționale și acțiune care nu îți sunt benefice.
Te ajut să înveți moduri noi, constructive de gândire și actiune și să faci schimbările care merită făcute ca să te bucuri mai mult de viața ta!
Romanian